BIOGRAFIA lui Mihai GHIMPU

Aici găsiți o parte din activitatea domnului Ghimpu, cel care, fie vreme bună, fie vreme rea, a dus de la începuturi până în prezent flacăra UNIRII.                                                                                                                                                                                                                                         

Unirea prin fapte concrete! – Mihai GHIMPU

Mihai Ghimpu s-a născut la 19 noiembrie 1951 în localitatea Colonița, municipiul Chișinău, în familia Irinei și al lui Tudor Ghimpu.

A copilărit tot aici, alături de încă 4 frați: Gheorghe, Simion, Visarion și Valentina.

După absolvirea școlii medii nr.1 din or. Chișinău (actualmente Liceul “Gheorghe Asachi”), urmează Facultatea de Drept la Universitatea de Stat din Moldova.

Din 1978 activează în calitate de jurist, șef de secție la diferite întreprinderi și Judecătoria sectorului Râșcani, municipiul Chișinău.

Odată cu demararea restructurării, se încadrează în Mișcarea de renaștere națională, iar în 1989 devine unul din fondatorii Frontului Popular.

Între anii 1990-1998 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova și deține funcția de vicepreședinte al Comisiei Juridice. Din 1998 este avocat, șeful biroului asociat de avocați „Credo”. În 1998 este ales președinte al Partidului Reformei, transformat în Partidul Liberal (PL) la Congresul II din 24 aprilie 2005.

La alegerile locale din 3 iunie 2007, Mihai Ghimpu devine consilier municipal și președinte al fracțiunii PL în Consiliul Municipal Chișinău. Iar la 11 noiembrie 2007 a este ales președinte al Consiliului Municipal Chișinău, funcție exercitată până în iunie 2008.

Alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 îl readuc pe Mihai Ghimpu în legislativul Republicii Moldova,  iar ulterior, după alegerile anticipate din 29 iulie 2009, să participe la formarea coaliției majoritare din Parlament - Alianța pentru Integrare Europeană.

La 28 august 2009 este ales Președinte al Parlamentului, iar din 11 septembrie 2009 asigură interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova.

În anii 19898 – 1989, Mihai GHIMPU, participă la amplele mitinguri organizate de Cenaclul ”Alexei Mateevici” şi Frontul Popular, care au loc pe Aleea Clasicilor,  Teatru de vară din Chişinău şi alte locaţii, unde participă zeci de mii de oameni, dornici de libertate. La aceste manifestații, Mihai Ghimpu devine unul din liderii Frontului Popular și artizan al desprinderii de Uniunea Sovietică şi revenirea la valorile naţionale româneşti: limbă, alfabet, istorie și legislaţie.

În august 1989, Mihai GHIMPU fiind Președinte prin rotație a Frontului Popular, încalcă întenționat Hotărârea Comitetului executiv a Frontului, care acceptase propunerea Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM de desfășurare a Primei Mari Adunări Naționale la ”Valea Schinoasei”, unde astăzi au loc cursele de motto-cros. Prin acest pas, Mihai Ghimpu forțează autoritățile sovietice, să accepte defășurarea Marii Adunări Naționale în Piața Victoriei (actualmente PMAN). Astfel, Prima Mare Adunare Națională de la 31 august 1989 are loc în principala piață a orașului Chișinău, care azi îi poartă numele – Piața Marii Adunări Naționale.

Anume la această Mare Adunare Naţională de la sfârşitul lunii august 1989 este adoptată rezoluția prin care se cere Sovietului Suprem al RSSM decretarea limbii române ca limba oficială în baza alfabetului latin.

La 7 noiembrie 1989, Mihai Ghimpu împreună cu alți colegi din Frontul Popular organizează blocarea paradei militare a armatei de ocupație, care urma să aibă loc în Piața Victoriei, cum se numea atunci.

Tancurile armatei sovietice au fost oprite datorită curajului cetățenilor care s-au așezat în fața lor, blocându-le deplasarea spre piață.

Astfel  la 7 noiembrie 1989 s-a pus punct paradelor militare ale armatei de ocupație, care au durat 50 de ani.

În anul 1990, cu votul a peste 70% din alegători,  Mihai GHIMPU este ales deputat în circumscripția uninominală nr. 65 - Durlești pentru Parlamentul RSSM. În calitate de deputat votează: Tricolorul  ca Drapel de Stat;  Declaraţia cu privire la Suveranitate, aprobă Stema şi Imnul de Stat ale Republicii Moldova – Deșteaptă-te române, dar şi alte legi importante, pentru consolidarea şi funcţionarea viitorului stat - Republica Moldova.

Cel mai important vot a primului Parlament a fost interzicerea ideologiei totalitariste și trecerea la un sistem democratic de guvernare.

Pe data de 6 mai 1990, la inițiativa Frontului Popular din Moldova are loc Podul de Flori ( trecerea pentru prima data după 50 ani prin mai multe puncte a râului Prut de către românii de pe ambele maluri).

Mihai Ghimpu fiind responsabil din partea Frontului Popular din Moldova de trecerea podului Iași –Ungheni, a coordonat această trecere și a reușit să-l convingă pe Ministrul Comerțului de atunci să permită utilizarea leului românesc de către cetățenii din dreapta Prutului. Astfel pentru prima data după ocupația sovietică din 1940, leul românesc a funcționat pe teritoriu RSSM.

 La acest eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni, cărora între orele 13:00 și 19:00, li s-a permis să treacă Prutul fără pașaport și viză, mulți din ei ajungând atât la Iași cât și la Ungheni. Acest ”pod de flori” a demonstrat cu prisosință că, sângele apă nu se face, dovadă cea mai elocventă fiind faptul că românii de pe ambele maluri ale Prutului își căutau rudele purtând fotografii ale acestora și strigându-le numele.

Pe data de 23 mai 1991, Mihai Ghimpu participă la ședința legislativului de la Chişinău  și votează legea prin care RSSM este redenumită  - Republica Moldova, iar Sovietul Suprem devine - Parlamentul Republicii Moldova.

La data de 27 august 1991, Mihai GHIMPU în calitate de deputat și lider al Frontului Popular, participă la organizarea celei de-a treia Mari Adunări Naţionale.  De la tribuna  Marii Adunări el cere Parlamentului proclamarea Independenţei Republicii Moldova faţă de URSS și aprobarea în regim de urgență a Codului Funciar, care să prevadă că ”pământul aparţine cetăţeanului şi nu statului”.  Deasemenea Mihai Ghimpu solicită să fie organizată cea mai Mare Adunare Naţională a românilor din stânga Prutului, pentru a decide – UNIREA cu România.

După ce și-a exprimat votul pentru INDEPENDENȚĂ, Mihai Ghimpu exclama: ”Acest vot înseamnă ruperea definitivă de URSS și un pas important spre Unirea cu România, eu pentru asta am votat”.

În aprilie 1994,  Mihai Ghimpu se declară împotriva aderării Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente (CSI), dar nu este susținut de conducerea republicii de atunci, care semnează aderarea RM la CSI. Prin pasul făcut atunci, Republica Moldova s-a întors în braţele celei care ne-a ocupat în 1940 – Rusia.

Luna iulie, același an, Mihai Ghimpu se opune vehement întroducerii de către agrarienii și socialiști în Constituţie a noţiunii de „limbă moldovenească” şi a articolului cu privire la ”neutraliatea permanent” a republicii, dar nu este susținut.

Din acel moment Mihai Ghimpu a luptat consecvent că limba română să  devină limbă oficială a republicii, lucru care s-a realizat abia pe 5 decembrie 2013, când Curtea Constituțională a examinat sesizarea deputaților PL și a constituționalizat limba română  ca limbă oficială a Republicii Moldova.

De asemenea Mihai Ghimpu a afirmat mereu că Republica Moldova  trebuie să renunţe la statutul de neutralitate impus de Moscova şi să adere la NATO, în caz contrar, riscă să-şi piardă suveranitatea și libertatea. Una din acţiunile lui Mihai Ghimpu a fost sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe dată de 24 mai 2014, prin care a cerut interpretarea art. 11 din Constituţie şi anume, dacă: „Sunt aplicabile prevederile art. 11 din Constituţie, având în vedere că deja la momentul adoptării şi intrării în vigoare a Constituţiei pe teritoriul Republicii Moldova erau dislocate trupe militare ale altui stat, fiind astfel din start lovite de nulitate aceste prevederi”.

Anul 1995, Mihai Ghimpu este alături de tineri în Piața Marii Adunări Naționale la protestul studenților, care se opuneau schimbării obiectului de studiu ”Istoria românilor” din curricula de învățământ și erau împotriva studierii așa zisei ”limbi moldovenești”. Protestul studenților din 1995 a contribuit esențial la studierea în continuare a limbii și istoriei românilor în școli, dar a rezolvat și un șir de probleme de ordin social.

Luna noiembrie 2003, Mihai Ghimpu participă la constituirea Comitetul pentru Apărarea Independenţei şi a Constituţiei Republicii Moldova. Comitetul constituit din reprezentanţii mai multor partide de orientare democratică şi societăţii civile şi-a propus soluţii de rezolvare a conflictului transnistrean în conformitate cu prevederile Constituţiei în vigoare şi normele de drept internaţional. După protestele masive din faţa Preşedinţiei Republicii Moldova, organizate de Comitet, planul de federalizare a Republicii Moldova (cunoscut sub denumirea de - Memorandumul Kozak) nu a fost semnat de guvernarea comunistă, iar Vladimir Putin, care era pornit la Chișinău face cale întoarsă.

După alegerile parlamentare din 2005, Mihai Ghimpu îl lansează pe Dorin Chirtoacă în calitate de candidat al PL la alegerile repetate pentru Primăria mun. Chişinău. Astfel nu permite guvernării comuniste să conducă capitala. 

În februarie 2006, Mihai Ghimpu, este primul politician care readuce şi promovează în spaţiul cultural basarabean, sărbătoarea ”Dragobetele”, care este marcată pentru prima dată la Chişinău după ocupația sovietică din 1940.

Pe dată de 27 martie 2007, Mihai Ghimpu este reținut pentru 5 ore de regimul lui Vladimir Voronin, în momentul când se deplasa, împreună cu colegii săi spre cimitirul central din str. Armenească, doar pentru faptul că doreau să depună flori la mormintele membrilor Sfatului Ţării, cei care au votat UNIREA în 1918.

În noiembrie 2007, Mihai Ghimpu devine, Președintele Consiliului Municipal Chișinău, unde alături de Dorin Chirtoacă, care a câștigat funcția de Primar General în iunie 2007, pun bazele dezvoltării durabile și europene a Municipiului Chișinău. Astfel în anii ce urmează, orașul întră în reparatiție generală, se reconstruiesc străzi și bulevarde, se modernizează parcul de troleibuze, sunt salvate întreprinderile municipale de la faliment.

Începutul anului 2009, Mihai Ghimpu este politicianul care se află în fruntea principalului partid anti-comunist  de opoziţie.

La 7 aprilie 2009, Mihai Ghimpu este alături de tinerii din Piaţă Marii Adunări Naţionale, care participau la proteste pașnice împotriva regimului comunist şi care cereau alegeri anticipate. Mihai Ghimpu este politicianul care zilnic a făcut presiune pe autorităţi că tinerii care au fost arestaţi noaptea după violenţele din 7 aprilie, să nu fie torturaţi şi să fie eliberaţi îmediat.

Pe data 28 august 2009, Mihai Ghimpu este ales Președinte al Parlamentului Republicii Moldova, după ce comuniștii sunt învinși la alegerile anticipate din iulie.

În septembrie 2009, Mihai Ghimpu devine Preşedinte interimar al RM, și primul decret semnat este anularea regimului de vize, impus cetăţenilor români de către Vladimir Voronin.

Anul 2010, este unul din cei mai importanţi ani din carieră politică a lui Mihai Ghimpu după anii 1990.  Este anul când Mihai Ghimpu se află în funcția de Președinte al Parlamentului și Președinte interimar al statului, a fost anul deciziilor pe care nu le-a avut niciodată Republica Moldova.

În luna ianuarie 2010, Mihai GHIMPU, semnează un Decret prin care constituie ”comisia Cojocaru", comisie care a pregătit raportul de studiere şi apreciere a regimul comunist. Raport care a stat la baza unei legi aprobate de Parlamentul Republicii Moldova în iulie 2012 prin care a fost condamnat comunismul şi interzise simbolurile comuniste.

Tot în luna ianuarie 2010, Mihai Ghimpu, prin decret prezidențial, constitue o comisie care elaborează proiectul noii constituţii, din care erau eliminate articolele impuse de cei care ne-au ocupat - ”neutralitatea” şi ”limba moldovenească”, dar şi eliminarea articolului din actuala Constituție, care obligă participarea a peste 50+1 din cei cu drept de vot, la un eventual referendum de Unire.

Pe 26 aprilie 2010, la inițiativa unor deputați din Primul Parlament ales în mod democratic, Mihai Ghimpu, în calitate de Președinte al Parlamentului, organizează o ședință solemnă la care participă deputaţii de legislatura a douăsprezecea, intrat în conştiinţa naţională drept Parlamentul Independenţei, prin care aceștea și-au pus din nou semnăturile pe Declaraţia de Independenţă, originalul căreia a fost arsă de provocatori în timpul protestelor anticomuniste din 7 aprilie 2009.

De la tribuna Parlamentului, Mihai Ghimpu, semnatar al Declrației de Independență spunea, ”282 de deputați din primul Parlament și-au depus astăzi din nou semnătura pe Declarația de Independență care a fost astfel restabilită, iar ulterior vor fi aplicate semnături la domiciliu de către deputații care nu au putut să se prezinte la ședința solemnă și scanate semnăturile deputaților care nu mai sunt în viață”.

Pe 27 aprilie 2010, fiind în vizită oficială la Bucureşti Mihai Ghimpu, are o întrevedere cu Președintele României - Traian Băsescu. Unde pun bazele relațiilor frățești dintre cele două maluri ale Prutului. Tot atunci,  Mihai GHIMPU rostește un discurs în faţă camerelor reunite ale Parlamentului de la Bucureşti în care vorbește despre românitatea moldovenilor din stânga Prutului şi dorinţa lor de Libertate, Bunăstare și Unitate.

În cadrul aceiași vizite, Mihai Ghimpu a semnat 6 acorduri bilaterale, printre care și acordul de finanţare oferit de București în valoare de 100 milioane de euro. Finanţare românească care a ajuns la Chișinău și care a făcut posibilă reconstrucţia satelor inundate din lunca Prutului, Nemțeni, Cotul Morii, Obileni și reparația a aproximativ 1000 de grădiniţe în localităţile Republicii Moldova.

Mihai Ghimpu este primul preşedinte al Republicii Moldova care şi-a asumat public identitatea românească și reîntregirea neamului românesc. Una dintre acţiunile sale marcante pentru susţinerea identităţii româneşti din Republica Moldova s-a petrecut în mai 2010, când, în calitate de preşedinte interimar al statului, a refuzat public participarea Republicii Moldova la Paradă de 9 mai de la Moscova, în cinstea Victoriei în Războiul al Doilea Mondial, considerând umilitor acest gest pentru un stat care a fost ocupat de ruşi de patru ori în 1812, 1940, 1944 şi, parţial, în 1992 (în raioanele de est ale Republicii Moldova). Atunci Mihai Ghimpu zicea: ”Nu uit ocupația, deportările în Siberia, foametea organizată şi armata sovietică”.

Pe data de 28 aprilie 2010, Mihai Ghimpu, alături de Traian Băsecu vizitează Mănăstirea Putna din judeţul Suceava. Aici, cei doi şefi de stat s-au închinat la mormântul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, fiind primiţi de Înalt Prea Sfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor. ”Dacă doi Președinți români au venit la Putna, atunci multe se vor lumina”, spunea Arhiepiscopul.

De numele lui Mihai Ghimpu se leagă şi ziua oficială de comemorare a victimelor ocupaţiei sovietice. În iunie 2010, Mihai GHIMPU a aprobat un Decret prezidenţial prin care era condamnată ocupaţia sovietică din 28 iunie 1940 şi cerea Rusiei să-şi retragă armata de pe teritoriul Republicii Moldova, dar și organizarea în acea zi a acțiunilor de comemorarea a victimelor ocupaţiei ruseşti. Spre regret, din motive politice Decretul a fost declarat neconstituţional de Curtea Constuțională, însă la momentul adoptării, documentul a stârnit multe comentarii contradictorii, inclusiv în rândul membrilor Alianţei pentru Integrare Europeană aflată atunci la guvernare. Decretul a fost catalogat de majoritatea istoricilor și analiştilor politici, drept un act de curaj fără precedent pentru un conducător al Republicii Moldova.

Luna noiembrie 2010, tot de numele lui Mihai Ghimpu se leagă şi procesul de desecretizare, în Republica Moldova, a arhivelor sovietice. Astfel, Mihai Ghimpu semnează un decret prin care arhivele NKVD şi KGB devin publice, pentru a da posibilitate celor care au avut de suferit şi urmaşilor acestora să cunoască cine sunt cei care le-au condamnat sau mutilat bunicii ori părinţii să cunoască cine le-a turnat rudele la organele de represiune sovietică.

Tot în 2010, Mihai Ghimpu a lansat proiectul  „Un monument pentru fiecare sat",  și care a făcut ca în 5 ani să fie ridicate peste 200 monumente în tot atâtea localităţii, în memoria românilor basarabeni, deportaţi de regimul sovietic în gulagurile Siberiei de gheaţă, inclusiv cel mai mare monument "Trenul durerii" instalat în 2013 în scuarul Gării Feroviare din Chişinău de Dorin Chirtoacă, Primarul General al Municipiului Chișinău.

În calitate de Președinte interimar, Mihai Ghimpu a decorat sute de personalități din Basarania, care s-au opus regimului comunist de ocupație, a reabilitat dezidenții politici care au fost condamnați de puterea sovietică la moarte, sau trimiși forțat în lagărele de concentrare din Siberia de unde nu s-au mai întors.

A contribuit la scoaterea sârmei ghimpate de la Prut, prin proiectul de hotărâre al Parlamentului înaintat de Fracţiunea PL, în total au fost demontate 360 km de sârmă ghimpată.

A pledat constant pe parcursul anilor, pentru retragerea trupelor ruse din Transnistria, culminând cu scrisoarea oficială din partea Președintelui adresată Secretarului General al NATO, prin care cerea evacuarea armatei de ocupaţie şi a arsenalului militar rusesc din Transnistria şi schimbarea pacificatorilor ruşi cu pacificatori sub mandat ONU.

Sărbătorile "Limba noastră cea română"; ziua Tricolorului; Crăciunul pe stil nou; Ziua Libertăţii etc. au fost readuse în spaţiul românesc dintre Prut şi Nistru, grație lui Mihai Ghimpu și colegilor lui.

Anul 2013, în toată activitatea sa, fie la guvernare sau în opoziție, inclusiv în perioada cât avea calitatea de Preşedinte al Parlamentului şi Preşedinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu a susţinut și promovat limba română că limba oficială a Republicii Moldova, lansînd ideea că prevederile Constituţiei ar trebui să se adapteze Declaraţiei de Independenţa a Republicii, din 1991, care prevede că „limba oficială în Republica Moldova este limba română“. În baza acestor argumente, limba română a fost recunoscută drept limba oficială de stat în Republica Moldova abia în decembrie 2013, datorită Sesizării depuse de către deputaţii liberali Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Corina Fusu, Boris Vieru şi Gheorghe Brega.

Astfel,  s-a pus capăt unui fals istoric, după mai bine de 70  ani, de propagandă sovietică, prin care ni s-a explicat că populaţia dintre Prut şi Nistru vorbește ”limba moldovenească”.

La 2 iulie 2014, a votat în Parlamentul de la Chișinău ratificarea Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană, ceea ce a permis eliminarea regimului de vize impus cetățenilor pentru a călători în Uniunea Europeană şi a apropiat cele două maluri ale Prutului.

Mihai GHIMPU, spunea atunci: ” În numele cetăţenilor care au votat pentru Partidul Liberal, fapt pentru care le mulţumesc, în numele LIBERTĂŢII ŞI UNITĂŢII NEAMULUI ROMÂNESC, votez PENTRU ratificarea Acordului de Asociere, Acord care ne va ajută să scăpăm de politică imperialistă a Federaţiei Ruse, Acord care ne va ajută să aducem, în sfîrsit, Dreptatea, Libertatea, Bunăstarea şi Adevărul pe acest pământ! Mulţumesc, stimaţi cetăţeni, pentru încrederea pe care ne-aţi acordat-o!”

La 26 noiembrie 2014, Mihai Ghimpu inaugurează ”Cucea Libertăţii” în apropierea satului de baștină Colonița, în memoria sutelor de mii de basarabeni care s-au opus regimului comunist şi au sfârşit prin gulagurile sovietice, sau au murit acasă de foame ori împuşcaţi.

Mihai Ghimpu a iniţiat şi susţinut realizarea filmelor documentare ”Golgota Basarabiei” şi ”Basarabia – Două veacuri de străinie”, radiografie autentică a persecuţiilor ruseşti pe teritoriile ocupate în ultimii 200 de ani”.  A reeditat cartea ”Conștiința națională a românilor moldoveni”, autorul căreia este Gheorghe Ghimpu și a susţinut apariţia mai multor volume, printre care ”Scrisori către Stalin” autor Mariana Ţăranu şi ”Stalin mi-a furat copilăria” autor Boris Vasiliev.

Pe 20 ianuarie 2016, Partidul Liberal în frunte cu Mihai Ghimpu, cu prețul pierderii imaginei, realizând, că mulți nu vor înțelege la acel moment decizia de participare la guvernare, formează majoritatea parlamentară, pentru a opri alegerile anticipate, care ar fi adus forțele pro-ruse la guvernare, care ar fi schimbat direcția politică a republicii. Aceasta ar fi dus la pierderea pieței europeane, a liberei circulații a cetățenilor Republicii Moldova în spațiu European și ar fi lăsat republica în haos și instabilitate. Prin acest pas, Mihai Ghimpu se opune încă o dată, pentru a câta oară imperialismului rus și face ca lupta pentru realizarea idealui național să continue.

Pentru contribuție remarcabilă, la promovarea și afirmarea românismului în Basarabia, Mihai Ghimpu a fost decorat în anul 2010 de Traian Băsescu, Președintele României cu Ordinul ”Steaua României” în grad de Colan, care este cea mai înaltă distincție oferită de statul român și cel mai vechi ordin național, instituit în 1864 de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Conform sondajului Magenda, realizat în august 2016 la comanda Fundației Universitare a Mării Negre, peste 52% din cetățenii Republicii Moldova asociază UNIREA cu Mihai Ghimpu, fiind cel mai proeminent promotor al Unirii Republicii Moldova cu România.

În toată activitatea sa, prin acțiunile și deciziile luate, Mihai Ghimpu a urmărit un singur scop, condamnarea ocupației sovietice, retragerea armatei ruse de pe teritoriu Republicii Moldova și realizarea idealului național – UNIREA.

O Limbă vorbim, o Națiune suntem, o Țară să fim! – Mihai GHIMPU

Mai multe informații găsiți la adresa: www.pl.md