Lecția demnității de Victor Verega

Prietenilor mei, care se frământă şi nu înţeleg de ce continui să rămân membru PL şi nu ,,mă gândesc la mine, la familia mea şi la perspective de viitor”.

Stimaţi prieteni, o să încerc pe această cale să explic cum stau lucrurile în viziunea mea, dar în primul rând o să încep cu faptul, de ce am acceptat să devin membru. Să ştiţi că am făcut-o nu pentru că am urmărit careva beneficii pentru mine şi familia mea, pentru a obţine funcţii, statut, carieră sau chestii de acest gen, şi, cât n-ar părea de straniu, nici chiar pentru faptul că am fost şi rămân un Unionist convins. După mine, Unionismul este un curent de gândire, mult prea important pentru a-l înrăma într-un partid politic.

Da, în partidul liberal nu există, cel puţin eu nu cunosc membri care să nu se identifice drept români şi să nu-şi dorească Unirea cu România, temelia unui partid o constituie totuşi doctrina, care ulterior dictează politica partidului. Dar identitatea naţională şi convingerile politice sunt nişte noţiuni puţin diferite. Eu sunt român fiindcă aşa m-am născut , fiindcă părinţii, buneii, srăbuneii au fost români, fiindcă iubesc acest popor cu toate cele bune, dar şi cu cele mai puţin bune, fiindcă îi respect tradiţiile şi obiceiurile, mă mândresc cu realizările sale şi mă dor tragediile prin care i-a fost dat să treacă, şi mă interesează viitorul lui. Şi sunt Unionist, deoarece consider că Basarabia a fost ruptă din trupul Ţării datorită ambiţiilor imperiale ale ,,vecinului strategic” din est. Şi totuşi, unionişti avem mai în toate formaţiunile de dreapta şi centru dreapta, oameni care împărtăşesc alte valori decât cele liberale. Acest fapt este confirmat şi de ultimul barometru de opinie realizat la comanda unui partid politic neunionist, deci greu de suspectat că ar favoriza cumva acest curent, şi care arată că în RM avem azi peste 30 % cetăţeni care susţin ideea Unirii cu România. Şi acest lucru mi se pare absolut normal. Poate oare un cetăţean, care vede cu totul altfel rolul statului şi modul în care trebuie acesta să activeze, să voteze pentru un partid cu o doctrină liberală, doar pentru faptul că se consider Român şi este adeptul Unirii RM cu România? Nu prea cred. Şi îmi pare foarte rău că în loc să se explice oamenilor mai puţin iniţiaţi în aşa materie, permanent se încearcă să se speculeze pe seama necunoaşterii lor.

Deci reiterez, nu sunt liberal pentru că sunt Român sau Unionist , sau pentru că mi-am creat idol în persoana Preşedintelui partidului, cum des insinuaţi. Nu sunt ,,în partidul lui Ghimpu”, cum vă exprimaţi de multe ori, eu sunt membrul Partidului Liberal, al cărui Preşedinte este Mihai Ghimpu. Şi sunt membru, deoarece împărtăşesc ideile liberale, nu din alte considerente. Nu doresc să mă adâncesc prea mult în doctrină, dar eu chiar consider că rolul statului în viaţa social-economică trebuie de redus considerabil. Statul trebuie doar să stabilească regulile şi să asigure respectarea lor. Îmi amintesc că în 1998, când Prim-ministru era dnul Ion Sturza (un Prim-ministru bun, de altfel), mai mulţi experţi, atât de la Banca Mondială, cât şi de la FMI şi alte instituţii financiare au recomandat Guvernului să renunţe la pachetul de acţiuni majoritar de la Banca de Economii, o decizie nu prea populară, dar necesară. Atunci Guvernul a refuzat, motivând că BEM este ,,banca poporului” şi că la moment aceasta aduce chiar profit. Care sunt consecinţele acelei decizii a Guvernului, cât ne-a costat ea şi ne costă în continuare cunoaştem cu toţii. Situaţii similare sunt mai în toate întreprinderile de stat, fie că ne referim la Moldtelecom, sau Tutun CTC, Moldelectrica, Metalferos sau la oricare alta. Nu am învăţat lecţia din prima, înseamnă că urmează să mai călcăm odată pe aceeaşi greblă.

Puţini cunosc, dar aproape o treime din bugetul statului la noi se cheltuie pentru asistenţa păturilor social vulnerabile.Iimaginaţi-vă doar, aproape o treime din buget. Şi care este rezultatul, s-a micşorat cumva procentul oamenilor săraci? După mine este ipocrit să vorbeşti de stat social, iar între timp să aduci omul la un statut apropiat cu cel al unui sclav, pentru ca pe urmă să-i împarţi pomeni, preponderent în campanii electorale. Nu cred în sinceritatea politicienilor de genul Şor, care moare de dragul moldovenilor, în special a celora care nu prea au reuşit, are o grijă părintească faţă de cei oropsiţi şi nevoiaşi, asta după ce a contribuit în mod direct la sărăcirea lor, fapt pe care singur l-a recunoscut în ,,celebrul său donos“. Statul trebuie să creeze condiţii pentru ca fiecare cetăţean să se poată realiza şi să aducă plus valoare societăţii în ansamblu. Statul trebuie să acorde o atenţie sporită domeniilor strategice, cum ar fi educaţia, sănătatea publică, dar nu să lase angajaţii din aceste domenii de izbelişte, cu nişte salarii mizere, având certitudinea că aceştea se vor descurca cumva. Cum să se descurce? Profesorul este pus în situaţia umilă de a cere de la părinţi, medicul ea de la bolnav, funcţionarul se corupe.
După mine, elementul cheie în toată construcţia statală este omul, cetăţeanul, iar tot acest mecanism complicat are menirea de a-l servi pe om/cetăţean, dar nu de a-l face slugă. Occidentalii au înţeles acest lucru de ceva vreme, de aceea, în toate democraţiile liberale azi există un nivel de viaţă cu mult superior nouă, economii sănătoase bazate pe liberă concurenţă, iar cetăţenii beneficiază de servicii calitative acordate de instituţiile statului.
În asta cred, şi asta o doresc şi pentru oamenii noştri, de aceea şi mă regăsesc azi în PL, şi unde mă simt foarte bine de altfel. Nu pot accepta să fiu în partide fără doctrină şi fără viziuni, gen PPEM, PLR şi multe altele care apar periodic, fiind gândite din start pentru scopuri care sunt departe de interesul cetăţeanului. Nu vreau să ofensez membrii şi simpatizenţii nici unui astfel de partid, de obicei, majoritatea din ei chiar au fost şi sunt foarte sinceri. Dar timpul a arătat că PLR a fost conceput pentru a lovi în PL, PPEM pentru a ajuta ,,să îngroape” PLDM-ul, şi exemplele pot continua. Să merg cu un astfel de partid nu pot şi nu vreau, nu pentru că aş trăda colegii şi simpatizanţii care susţin Partidul Liberal, dar pentru că m-aş trăda în primul rând pe mine şi ceea în ce cred. 

Şi pe final, mă voi referi şi la PUN. Ultima vreme se încearcă a ne convinge că PUN este cel mai autentic, mai naţional şi mai românesc partid din câte au existat sau vor exista în acest colţ uitat de Ţară. Cu tot respectul meu pentru Traian Băsescu, dar trebuie să constat că am rămas dezamăgit de prestaţia d-lui. Nu ştiu, poate că am avut aşteptări foarte mari, dar nu mi-am imaginat că fostul preşedinte a României, care anunţa demult că la expirarea mandatului, următorul proiect al său va fi Unirea RM cu România, să nu fie capabil să se lanseze aici la noi decât din postura unui simplu preşedinte al unui partid politic, şi încă şi acela ,,de onoare”. Dar este treaba dânsului. Dacă e să ne referim concret la PUN, atunci ne referim la preşedintele de facto al partidului, şi acesta este Şalaru, şi la vicepreşedinţi, printre care o regăsim pe fosta liberală, liberală reformatoare, fostă preşedinte a partidului Dreapta, căci anume ei sunt cei pentru care vor vota cetăţenii şi care vor accede eventual în funcţii, şi nu Traian Băsescu. 

Cineva încearcă să mă convingă că foştii „pelişti” erau răi când erau membri PL, doar pentru că erau în PL, iar acum sunt buni pentru că acum au părăsit PL-ul? Hai să fim serioşi. Eu îmi fac păreri despre om analizând faptele lui, mai ales în situaţii de criză, nu declaraţiile. Dacă te decizi să-ţi abandonezi colegii de partid într-o situaţie dificilă, când asupra lor se exercită presiuni enorme, când se fabrică dosare la comandă, absolut fără probe, iar colegii tăi sunt arestaţi, suspendaţi din funcţii într-un mod abuziv, cine garantează că, în situaţii similare pe viitor nu vei proceda la fel? Câtă încredere poţi avea în astfel de colegi? Să presupunem că aceştia au fost sinceri cât timp au fost membri ai echipei, înseamnă că sau trădat în primul rând pe ei şi ceea în ce au crezut, nu pe noi, iar dacă nu au fost sinceri şi au căutat doar beneficii, înseamnă că au minţit ani de-a rândul. 

Bunelul meu, Dumnezeu să-l odihnească în pace, întotdeauna îmi spunea un lucru: ,,Nu vei realiza niciodată lucruri frumoase cu oameni urâţi şi metode murdare”. Spre fericirea mea, am însuşit bine această lecţie. Nu pot şi nu accept să merg cu astfel de oameni, dar le doresc foarte sincer şi fără nici un pic de ironie succese şi să găsească ceea ce căutau. 

Iar colegilor şi prietenilor din Partidul Liberal vreau să vă spun că vă stimez şi vă respect foarte mult pentru tot ce sunteţi şi ce prezentaţi, şi sunt foarte mândru că sunt şi eu parte a acestei echipe.

Sursa:Victor Verega /https://www.facebook.com/verega.victor.1/posts/10211971956508762?pnref=story


P.S. O lecție pentru fiecare dintre noi. Respect! Cuvinte scrise din inimă.

Imagini memorabile cu Vladimir Curbet și Ansamblul ”JOC”

Maestrul, Vladimir Curbet, un fenomen al culturii naționale românești din Republica Moldova, părintele spiritual al Ansamblul de dansuri populare “Joc”.

„Viaţa omului e ca floarea câmpului. Cât trăieşti o admiri şi mirosul îţi lasă plăcere, la bătrâneţe când ajungi se strecoară totul. Se strecoară, aşa cum spune ţăranul, ca grăunţele la moară. Unul se naşte, altul moare, aşa-i viaţa”, spunea atunci maestrul.